Page 3 - romana-5

LECTURĂ
NARATIVUL LITERAR. MESAJUL TEXTULUI

Pătrundem în lumea textului

1. Mulți dintre noi visăm cu ochii deschiși sau închiși, ne imaginăm
lumi, țări, teritorii în care ne-am simți bine.
a. Descrie lumea în care ai dori să trăiești și/sau personajul/perso-
najele care ai vrea să te însoțească în această lume imaginară.
b. Împărtășește visurile tale cu ale colegilor de clasă.
2. Activitate în echipe: Colecţionari de imagini
Realizați, în grupe de câte trei-patru elevi, un colaj format din ima-
gini create de voi în cadrul orelor de pictură sau al celor de TIC, despre
cum va arăta orașul vostru peste 20 de ani. Câștigă echipa care va crea
cele mai sugestive imagini.

Închide ochii și vei vedea Orașul
de Iordan Chimet
(În care vedem ziua sfârșindu-se în pace.
Și mai este vorba și de un pelican albastru)
Se întâmplaseră, am zis, lucruri ciudate. Și bănuieli, și multe
întrebări la care este greu de răspuns. Dar Elli nu puse totuși
prea mult la inimă spaimele zilei, căci o chema viața în atâtea
alte locuri.
Și numai seara, după ce făcuse minune după minune, după
ce străbătuse, după părerea ei, întreg cerul și întreg pământul —
făcuse chiar peste o sută de pași pe strada principală –, osteni
și trase la mal. […]
Nu adormi. […] Văluri mari de ceață pluteau printre lucruri,
și atunci Elli dori să aibă un pelican albastru. Un pelican albas-
tru, cu ciocul alb de sidef, cu lăbuțele din puf de pernă, cu
penele albastre strânse pe trup ca un frac solemn. Un pelican
albastru ca zarea albastră și nimic altceva.
— Un pelican, implora Elli din toată inima, și dau un întreg
regat pentru el. […] Să am un pelican albastru, o, Doamne! și mă
jur că pe această lume nu mai doresc nimic altceva.
Atunci, în fundul iatacului, Elli zări ochii strălucitori ai peli-
canului, cu moțul de pe cap ridicat ca pentru salut. Pe legea mea! era un pelican cum te văd și cum mă vezi.
Dar abia întinse Elli mâna să-l prindă, un ciob dintr-o clipită (nu mai mult) și pelicanul i s-ar fi odihnit în brațe.
Un ciob (nu mai mult). Dar vezi, tocmai dumnealui, ciobul ăsta de timp, e cel mai greu de obținut în viață. Și
ceea ce li s-a mai întâmplat și altora de atâtea ori s-a petrecut și acum: pelicanul dispăru și dus a fost.
— Un pelican albastru… e tot… ce doresc… mai îngână încă o dată Elli, dar nu apucă să termine. În celălalt
capăt — al odăii? al grădinii? — între oleandri, îl zări din nou, și ochii săi mici de furnică începură să lumineze
pentru a doua oară. Era, parcă, pelicanul, când îl priveai mai de departe, totuși nu era chiar el, când îl priveai
mai de aproape. Și când te uitai și mai bine, rămâneai convins că nu era pelicanul albastru — nici gând de el,
Doamne ferește! –, ci un arici. […] Părea că spune:
— Am fost pelican albastru, dar ai vrut să mă porți în brațe și am plecat. Și acuma iată-mă arici, am venit
de departe, primește-mă dacă vrei, căci pentru tine am venit.
Și îi întinse oglinda cu una dintre lăbuțe, ca pe un tribut adus de un sclav atotputernicului său stăpân.

145