Page 6 - romana-5

UNITATEA 6 – CĂLĂTORII IMAGINARE, LUMI FICȚIONALE
ELEMENTE DE CONSTRUCȚIEA COMUNICĂRII
Observație
Uneori, atributele, îndeosebi
cele exprimate prin substantive
și prin pronume, sunt legate de
partea de vorbire determinată prin
prepoziții:
– simple (de, în, pe, la etc.)
Au ales excursia la munte.
– compuse (de la, de pe,
de pe la, despre etc.)
Mărul de pe masă e necopt.
148
ATRIBUTUL
• Citim
„Doar la căpătâiul patului ar fi putut descoperi atunci pelicanul al-
bastru: cu ciocul său de sidef, cu lăbuțele late, cu penele albastre strânse
pe trup ca un frac solemn. Cu vocea sa blândă, pe care o poți recunoaște
dintr-o mie, șopti:
— Sunt pelicanul albastru.”
(Iordan Chimet, Închide ochii și vei vedea Orașul)
• Observăm
Recitește cuvintele subliniate și pune întrebări la care să răspundă
acestea. Apoi menționează ce sunt ca părți de vorbire.
• Aflăm
 Atributul este partea secundară de propoziţie care determină
un substantiv, atribuindu-i acestuia caracteristici/trăsături prin care
îl particularizează.
 Atributul răspunde la întrebările: care?; ce fel de?; al/a/ai/ale cui?;
câți/câte?; al câtelea/a câta? puse substantivului.
 Următoarele părți de vorbire pot îndeplini funcția de atribut, la
nivelul propoziției:
 substantiv: Cartea de poveşti este pe birou. / Am văzut casa lui Ionel.
 pronume personal: Cadoul de la ei este acolo. / Mașina lui nu
funcționează.
 pronume de politețe: Răspunsul dumnealui nu a sosit la timp.
 adjectiv: Am citit o poveste interesantă. / Fata mai înaltă e Cristina.
 numeral: Trei iepurași lipseau. / Am reușit din a patra încercare.
• Exersăm
1. Identifică atributele din următoarele texte și precizează prin ce
părți de vorbire sunt exprimate, completând, în caiet, un tabel asemă-
nător celui de mai jos.
Atributul Partea de vorbire
a. „Dimineața era rece și o pătură groasă de rouă argintie acoperea
împrejurimile verzi. O liniște și o tăcere solemnă stăpânea întreaga fire.
Neguri albe se ridicau spre văzduhuri din văile depărtate și adânci; iar
sub răceala aerului de noapte, respirația vie și călduroasă a apelor Ne-
grei aburea iernatic, trăgând o brazdă sură de ceață mișcătoare…”
(Calistrat Hogaș, Pe drumuri de munte)
b. „Salcâmii înalți, cu toate crengile plecate de greutatea florilor, pă-
reau niște candelabre uriașe […] și în ei se țesea zborul și zumzetul ne-
curmat al muștelor de aur […]. Mireasma florilor albe părea a unei tămâi
nespus de fină, care nu mai încăpea în coroana salcâmilor, ci se varsă și
umple lumea întreagă…”
(Ion Agârbiceanu, Salcâmi în floare)